Cum a crescut pâinea frământată de femei aflate la greu într-o afacere socială de film documentar
Abonează-te la canalul nostru de WhatsApp, pentru a primi materialul zilei din Panorama, direct pe telefon. Click aici
MamaPan, micuța brutărie bucureșteană unde se face pâine cu maia, nu este doar o simplă afacere. Este locul unde câteva femei aflate în situații vulnerabile au găsit un loc sigur de muncă. Acum, povestea brutăriei a devenit și subiect de film documentar. În cele 70 de minute din „Pâinea noastră cea de toate zilele”, regizorul Șerban Georgescu a surprins povestea femeilor care au refuzat statutul de „asistat social” și se luptă pentru supraviețuire, în ciuda faptului că totul în jurul lor le e potrivnic.
Statisticile arată doar o mică parte a realității dure cu care se confruntă aceste femei. În România, 7% din gospodării sunt reprezentate de familiile monoparentale, conform datelor Eurostat. La fel ca în majoritatea statelor europene, mama este cea care se ocupă de creșterea copilului sau a copiilor, chiar și în lipsa unui partener.
Mai putem pune la socoteală și faptul că România este pe primul loc în Europa, atunci când vine vorba despre mame minore – și care, prin urmare, se confruntă cu problemele vieții de adult mult mai devreme decât ar fi normal. Pentru părinții 2 în 1, obținerea unui venit, asigurarea hranei necesare supraviețuirii zilnice și îngrijirea pe care trebuie să o ofere copiilor sunt parte din grijile cotidiene. Nu de puține ori, precaritatea este realitatea în care trăiesc.
Irina Sorescu este, de aproape zece ani, sufletul afacerii sociale MamaPan. Asta s-a tradus prin multe nopți nedormite, planuri de business făcute și refăcute și responsabilitate foarte mare față de angajatele ei. Nu își imagina, ca absolventă de Jurnalism, că o să ajungă să aibă o astfel de afacere. Conduce Centrul Parteneriat pentru Egalitate, fundație care s-a luptat încă de la înființare pentru drepturile femeilor aflate în situații vulnerabile. Ulterior, a realizat că poate să le ofere femeilor și un sprijin concret – un loc de muncă sigur. Așa a apărut ideea unei afaceri sociale.
Pentru ca o afacere să fie considerată întreprindere socială, trebuie îndeplinite mai multe criterii, printre care: necesitatea obținerii unui atestat valabil 5 ani, care să certifice acest lucru, o treime din persoanele angajate să reprezinte grupul vulnerabil și 90% din profit să fie redirecționat către scopul social pentru care a fost creat acest business.
Brutăria MamaPan s-a născut în 2015, în urma unei investiții de peste 65.000 de euro din fonduri europene și bani proprii, și se află în sudul Capitalei, în cartierul Vitan. Aici lucrează în prezent șase angajate, cinci în producție și una în distribuție. O afacere socială este mai dificilă decât un business construit doar cu scopul de a face profit, însă scopul Irinei a fost să nu renunțe niciodată. De ea depind nu doar mame singure, ci și femei care și-au găsit cu greu locuri de muncă sau care nu l-au putut păstra, din cauza problemelor domestice. Iar lupta ei înseamnă și un salariu echitabil pentru aceste angajate, nu minimul pe economie.
Tot ea spune că una dintre dificultăți este chiar lucrul cu angajații, pentru că într-o afacere socială nu poți să pui pe primul loc profitul, să ceri perfecțiune și să pui presiune pe angajați. „Trebuie să fii foarte flexibil în raport cu nevoile angajaților, cu ce pot ei să facă, cu programul pe care îl au, cu bagajul din spate. Din punctul ăsta de vedere, e mai dificil și e puțin imprevizibil”, spune ea.
În plus, fiind o afacere foarte mică, dacă una dintre angajate are o problemă, tot workflow-ul trebuie regândit. „Practic, trebuie să compensezi prin munca celorlalți sau prin înțelegere din partea clienților”.
Din brutărie, pe marele ecran
Regizorul Șerban Georgescu are o experiență de mai bine de 25 de ani în lumea filmului documentar și a publicității. A descoperit brutăria MamaPan în urmă cu șapte ani, în momentul în care a vrut să filmeze acolo o reclamă. Au avut machiaj, lumini, decor și tot ce este necesar pentru ca produsul final să fie cât mai bun.
„Pe parcursul celor două zile, cât a durat filmarea, a trebuit să interacționez cu fetele care lucrau acolo, căci ele erau „actrițele” din clip. Toate s-au descurcat extraordinar și am reușit să ne apropiem, să avem și niște dialoguri adevărate, dincolo de replicile din fața camerei de filmat”, a spus regizorul pentru Panorama.
Pasionat de teme universale precum familia, economia, relațiile interumane – teme despre care spune că „nu au un început și un sfârșit”, dar au semnificații și perspective diferite pentru fiecare dintre noi – Georgescu a simțit că acolo sunt povești și experiențe de viață care merită spuse. Așa a luat naștere documentarul „Pâinea noastră cea de toate zilele”.
Meritul Irinei este, în opinia regizorului, acela că le-a scos pe acele femei din economia gri și mai ales neagră și le-a transformat în contribuabili, mai ales în condițiile în care statul român nu oferă nimic la schimb.
Filmul său nu transmite un singur mesaj, ci are mai multe teme.
Pe de altă parte, Irina Sorescu și-ar dori ca oamenii care văd acest documentar să prețuiască mai mult munca celor invizibili, să vadă cât de mult efort este în spatele producerii unor pâini și să fie mai deschiși la poveștile celor care nu au doar profitul ca unic obiectiv.
Notă: Panorama este partener media al documentarului Pâinea noastră cea de toate zilele, o producție Kolectiv care intră în cinematografe din 15 martie.
Ca să fii mereu la curent cu ce publicăm, urmărește-ne și pe Facebook.