Mușchi militari încordați și o economie care nu se clatină. Ce am aflat din varianta chineză a discursului despre starea națiunii

O dată pe an, Beijingul freamătă, Piața Tiananmen este blocată, sistemul de cenzură este hiperactiv, iar securitatea la cote maxime. Au loc două sesiuni plenare: Two Sessions sau Lianghui, cum sunt cunoscute în China. Anul acesta, între 5 martie și 11 martie, s-au desfășurat întâlnirile anuale ale Conferinței Politice Consultative a Poporului Chinez (Chinese People’s Political Consultative Conference – CPPCC) și Adunarea Populară Națională (National People’s Congress – NPC).

Cele Două Sesiuni sunt importante nu doar pentru că este contextul în care cel mai numeros legislativ din lume se reunește și votează unanim ce li se pune în față de către partid, dar mai ales pentru că este singurul moment în care șeful executivului chinez iese în fața poporului și a lumii și prezintă ce obiective au fost atinse în anul precedent și care sunt planurile pentru următoarele 12 luni.

În contextul în care China este un stat cât se poate de opac și deciziile se iau centralizat pe perioade de câte cinci ani, asta înseamnă că oamenii de rând nu au acces la ele, investitorii străini nu știu la ce să se aștepte în materie de politici economice, diplomații și, implicit, restul lumii nu știu care va fi următoarea mișcare geopolitică. Cele Două Sesiuni reprezintă, așadar, momentul clarificărilor. Sau aceasta e așteptarea.

Anul acesta, printre aspectele cele mai importante ale acestor Două Sesiuni se numără:

• faptul că s-a renunțat la tradiționala și mult așteptata conferință de presă a premierului de la finele celor două sesiuni;
• că nu s-au făcut numiri la Ministerele Apărării și de Externe, acoperite în prezent de interimari;
• s-a renunțat la cuvântul „pașnic” în legătură cu Taiwanul și „avansarea reunificării chineze”;
• că rata de creștere a PIB-ului pentru 2024 a fost păstrată la 5%;
• în general, s-au livrat elemente de propagandă și un raport de lucru al guvernului aproape identic cu cel al anului precedent, în care politicile propuse arată clar drumul spre auto-suficiență.

Toate acestea ne-au arătat un stat și așa greu de înțeles de către publicul larg și care pare că se află într-un proces de închidere a cercului izolaționist.

Citește și:

Război și pace între China și Taiwan. Scenariile care pot urma după alegerile de la Taipei

Ce este Adunarea Populară Națională (NPC)?

Adunarea Populară Națională este, conform Constituției chineze, „cel mai înalt organ al puterii de stat” din China și reprezintă legislativul țării. Printre prerogativele sale oficiale se numără: autoritatea de a modifica Constituția, de a numi persoane în funcțiile de vârf ale statului (inclusiv președintele și premierul Republicii Populare Chineze), de a adopta legile țării. Aprobă bugetul guvernului central și poate să ratifice planuri de dezvoltare economică și socială națională.

În realitate, este considerat un parlament de hârtie sau „rubber stamp”. Altfel spus, are o funcție pur formală. Aprobă tot ce vine de la partid, iar trecerea propunerilor legislative prin parlament este considerată o simplă formalitate.

Dezbaterile membrilor NPC în timpul unei sesiuni pot duce, totuși, la modificări limitate ale documentelor trimise spre analiză. Voturile din NPC tind să fie unanime, mai ales în ultimii ani și în special în ceea ce privește proiectele de lege relevante din punct de vedere politic. Iar faptul că se reunește doar pentru câteva zile pe an nu ajută la legitimarea instituției.

Concret, NPC-ul se adună de obicei în martie, timp de aproximativ zece zile. Anul acesta, a durat doar șapte zile și a reunit laolaltă 2.900 de membri.

Ceea ce atrage atenția globală asupra celor Două Sesiuni și în special a NPC nu are neapărat de-a face cu autoritatea celor două instituții, cât cu platforma pe care o oferă altor instituții ale statului.

Prin documentele pe care le transmit către NPC, instituțiile raportează public activitatea de anul trecut și își anunță obiectivele și prioritățile pentru anul care urmează.

Sesiunile NPC sunt, de asemenea, singurul moment al anului în care publicul putea auzi direct de la o serie de oficiali guvernamentali de rang înalt, prin intermediul conferințelor de presă, care este starea națiunii. În ultimii ani însă, conferințele de presă s-au rărit, culminând acum cu anunțul că premierul nu va mai susține conferința tradițională de la finele celor Două Sesiuni.

Cel care a vorbit totuși cu presa a fost ministrul de externe al Chinei, Wang Yi, care a abordat cam toate subiectele importante de politică externă – de la Taiwan, la Ucraina, Rusia,  Marea Chinei de Sud, relația cu SUA și Europa și până la războiul dintre Palestina și Israel.

Tot Wang Yi a fost și cel care a anunțat ridicarea vizelor pentru încă șase state europene: Elveția, Irlanda, Ungaria, Austria, Belgia și Luxemburg și și-a manifestat speranța că și europenii vor reciproca.

Ce este Conferința Politică Consultativă a Poporului Chinez (CPPCC)?

Așa cum îi spune și numele, CPPCC este o instituție cu rol consultativ pentru aparatul de stat chinez, formată din figuri notabile din sfere nonpolitice, și nu numai (oameni de afaceri, actori, atleți, lideri religioși, reprezentanți ai mediului academic), reprezentanți ai minorităților, ai diasporei și din zonele administrative autonome Hong Kong și Macao.

În total, sunt 2.172 de membri, împărțiți în 34 de grupuri tematice (literatură și artă, știință și tehnologie, economie, agricultură, educație, mediu și resurse naturale, minorități naționale, ș.a.).

Bineînțeles că din acest grup consultativ fac parte și membri ai PCC, dar sunt și reprezentanți ai celorlalte partide politice. Pe lângă PCC, în China mai există opt partide minore, care sunt însă subordonate Partidului Comunist și au doar rol formal.

Membrii CPPCC sunt selectați de către Partidul Comunist Chinez, în încercarea de a conferi legitimitate politicilor propuse și de a adăuga prestigiu instituției, invitând chiar și persoane de notorietate, cum ar fi Jackie Chan, Yao Ming (fost baschetbalist NBA), Robin Li (director Baidu) etc. În 2023, CPPCC a primit 4.791 de propuneri legislative, din care a gestionat 99,9%, conform șefului instituției, Wang Huning.

Rolul CPPCC a „evoluat” din 2018, când media de stat definea structura drept o platformă menită să ofere îndrumare și să înainteze propuneri legislative către executiv și legislativ. În prezent, site-ul instituției adaugă în sarcina membrilor atribuții care vizează „producerea consensului” în societate, pornind de la „Gândirea lui Xi Jinping de Socialism cu Caracteristici Chineze pentru o Nouă Eră”, doctrina după care e condusă China.

Cum se produce acest consens? Fie prin aderarea societății la propunerile Partidului Comunist Chinez, fie prin eforturile reprezentanților CPPCC de a „vinde” publicului politicile implementate de partid sau prin alte metode menite să atragă susținerea poporului față de PCC.

Marile așteptări și dezamăgiri ale sesiunilor

Dacă economia a jucat un rol important pe agenda celor Două Sesiuni, punctul absent – deși mult așteptat – de pe ordinea de zi a fost cel al numirilor. Cu două funcții importante în aparatul de stat vacantate anul trecut de Qin Gang, ministrul de externe, și de Li Shangfu, ministrul apărării, se preconiza ca numirea unor înlocuitori permanenți să se facă în timpul acestei sesiuni parlamentare.

Qin Gang a fost înlăturat din funcția de ministru de externe în iulie 2023, se prezumă din cauza unor aventuri extraconjugale din timpul mandatului de ambasador în Statele Unite. Iar Li Shangfu a fost demis din funcția de ministru al apărării în octombrie 2023, pe fondul unor suspiciuni de corupție. Amândoi au fost înlăturați și din rolul lor de consilier de stat,  post de rang superior care i-a plasat printre cei mai importanți lideri ai Chinei.

De departe cel mai așteptat moment al celor Două Sesiuni a fost discursul premierului Li Qiang, care a prezentat Raportul de lucru al Guvernului – echivalentul chinez al celebrului discurs american despre starea națiunii, importat, în ultimii ani, și în Uniunea Europeană. Cu o durată de 50 de minute, a fost poate cel mai scurt astfel de discurs din istoria recentă a Chinei.

Un moment mai puțin așteptat, în special de mass-media străină, a fost anularea conferințelor de presă ale premierului, din ultima zi a sesiunilor. Odată cu această decizie s-a încheiat o tradiție de peste 30 de ani,  începută în 1993. Speculațiile cu privire la motivele pentru care s-a renunțat la conferința de presă din acest an au variat de la a nu-l eclipsa pe președintele Chinei, la politica orientată spre izolaționism și control centralizat.

Se pare că premierul a renunțat și la întâlnirea anuală cu șefii marilor companii străine, care se organiza în marja Forumul de Dezvoltare Chinez, la finele lunii martie. Iată că, deși declarativ, oficialii chinezi vorbesc despre politici de deschidere a pieței, acțiunile lor semnalizează o cu totul altă direcție.

Ultima zi a plenului NPC a adus și votul asupra modificării Legii Consiliului de Stat, care consfințește acum leadership-ul Partidului Comunist Chinez peste orice alte organe administrative, statutul premierului de al doilea om în stat fiind modificat considerabil. Partidul va fi acum în tot și în toate, iar după Xi va fi… tot Xi.

Discursul despre starea națiunii, varianta chineză

Raportul executivului chinez, primul livrat de Li Qiang în postura de premier, nu a adus mari surprize și nici mari diferențe față de bilanțul de anul trecut, iar media vestică nu s-a ferit de la a le descrie drept „trase la indigo”.

Astfel, am aflat că Li vrea pentru China o creștere economică stabilă, pentru că rata de creștere a PIB-ului pentru 2024 a fost păstrată la 5%. O țintă catalogată drept modestă de optimiști sau imposibil de atins de cei mai pesimiști. Aceștia din urmă se uită cu îngrijorare la răcirea economiei și la criza imobiliară cauzată de împrumuturile excesive, care au dus la o criză a lichidităților între dezvoltatori.

Guvernul chinez caută soluții și pentru cea mai stringentă problemă socială actuală: rata mare a șomajului în rândul tinerilor. Astfel, premierul a menționat dorința de a crea peste 12 milioane de noi locuri de muncă în zone urbane, precum și ținta de a păstra rata șomajului în urban sub 5,5% și inflația la 3%.

Raportul a adoptat un limbaj mai dur la adresa Taiwanului, întrucât s-a renunțat la cuvântul „pașnic”, folosit în repetate rânduri în discursuri și rapoarte publice, inclusiv cel de anul trecut, când se vorbea despre „avansarea pașnică a reunificării chineze”. Anul acesta, formularea folosită a fost „avansarea fermă pentru cauza reunificării chineze”, care nu poate decât să alimenteze temerile legate de o mișcare militară chineză în Strâmtoarea Taiwan. Temerile acestea sunt susținute și de creșterea cheltuielilor cu apărarea la 7,2% din PIB, adică la 231,4 miliarde de dolari.

Investițiile în Cercetare și Dezvoltare sunt așteptate să crească cu 10%, iar o atenție sporită urmează să fie acordată tehnologiilor emergente.

Securitatea alimentară a fost un alt punct important de pe agenda politică a lui Li, la fel ca promisiunea de a acorda o atenție sporită problemelor migranților din zona rurală a Chinei. Migranții s-au confruntat multă vreme cu limitări impuse de hukou, un sistem de evidență a populației, care limitează migrația din rural în urban, conferind beneficii celor născuți în zona urbană. Pentru prima dată după o perioadă îndelungată de timp, s-a decis simplificarea procedurii prin care muncitorii migranți care vin din zone rurale să își poată schimba hukou-ul rural într-unul urban.

Ce înseamnă cele Două Sesiuni pentru China și pentru lume

Trăgând linie, cele Două Sesiuni reprezintă un moment important pentru China, întrucât premierul vine în fața poporului și își prezintă realizările și planurile de viitor.  Pentru observatorii din afara granițelor Chinei, este un moment de înțelegere a viziunii și planurilor chineze.

Dar anul acesta China pare a rămâne doar cu un discurs „prea” concis al premierului Li Qiang și prea similar cu precedentul. Rămâne și cu planuri de viitor, dar fără acțiuni care să creeze rezultate concrete, concesii minore către investitorii străini, însă fără a răspunde problemelor semnalate de aceștia. Rămâne cu un dialog în minus, având în vedere că pentru următorii ani Li Qiang nu va mai ține conferințe de presă.

Dacă Beijingul obișnuia să se oprească pentru două săptămâni, în luna martie, când jurnaliști, diplomați străini, oameni de afaceri străini și chinezi deopotrivă așteptau cele Două Sesiuni pentru a căpăta o înțelegere mai bună cu privire la reformele pe care China urmează să le implementeze, anul acesta, reuniunile s-au golit și mai mult (dacă era posibil) de relevanță, devenind mai degrabă evenimente de marcat.

Articol editat de Alina Mărculescu Matiș